Giuliano, un pusti roman de 4 ani, cel mai puternic copil din lume

Nu stiu daca la varsta lui ar trebui sa joace “Tara, tara, vrem ostasi” sau sa isi umfle muschii si sa devina tot ce tatal lui n-a atins in viata(care, in cazul in care nu v-ati prins, e cel care il antreneaza).

R.I.P. MICHAEL JACKSON

Orice veste teribila care vine neanuntata e greu de crezut, iar mintea ta refuza sa o asimileze. Azi, cand Antena 3 imi spunea ca Michael Jackson a murit am zis: “astia-s prosti”. Apoi CNN-ul mi-a confirmat nodul din gat.

M-am intrebat intotdeauna cum o fi fost in ziua aia cand a murit Elvis Presley.  Ziua aia istorica. Azi traim o zi de o insemnatate istorica si mai mare. Si o traiesc si nodul din gat nu o sa dispara prea curand. Am vazut aseara pe CNN ca Michael suferise un stop cardiac si ca fusese dus la spital. Din acelasi motiv (acela ca mintea refuza sa proceseze) am zis ca nu e nimic grav, ca e ceva minor si ca o sa se faca bine la timp pentru cele 50 de concerte din iulie; de parca un stop cardiac poate fi ceva minor si putin grav.

Mi-au venit atunci in cap concertul lui de la Bucuresti, pe care am apucat sa-l vad cap coada inregistrat pe un VHS, mi-a venit in cap noaptea in care veneam cu trenul acasa si cand l-am cunoscut pe Nicu, cel mai mare fan al lui Michael pe care l-am intalnit, am revazut in cap videoclipul “Black & White”  si imaginile din campaniile pentru ajutorarea oamenilor din Africa.

Michael Jackson o sa ramana ARTISTUL Michael Jackson. Lumea o sa planga si o sa-i asculte muzica. Nu o sa mai vorbeasca despre toate scandalurile lui, despre situatia lui financiara, despre sanatatea lui fizica si psihica. O sa ramana el prin muzica lui. Intotdeauna.

Cand schimbam canalele la TV, ma asteptam sa vad pe absolut fiecare post ceva despre el, inclusiv pe Discovery si Eurosport.  Imi pare rau sa spun ca MTV si VH1 au reactionat tarziu.

Elvis Presley, Freddie Mercury, John Lennon,  Michael Jackson… Ma intreb daca asta e pretul pentru a fi superstar.

Pentru prima data in aproape 7 luni, imi pare rau ca nu sunt in Bucuresti. Asa ca daca cineva din Bucuresti citeste articolul asta, il rog cu tot sufletul sa mearga la Ambasada SUA sa aprinda o lumanare si pentru mine.

Generatia Atomic

A fost odata ca niciodata primul post TV muzical de la noi. Se numea Atomic si crestea intr-o zi mai abitir ca “Tanar si nelinistit”. Asta poate pentru ca toti copiii adolescentini se uitau la el cum se uita chinezii la ciresi si la pietre. Crestea si el, cresteam si noi. Pana cand noi am crescut atat de mult incat el n-a mai putut tine pasul cu noi si a ramas in urma. Apoi s-a evaporat. Au ramas “videoclipurile de legenda”. Cum a fost Letopisetul Tarii Moldovei in literatura, asa au ramas videoclipurile de pe Atomic pentru industria muzicala romaneasca.

Remember.

A, si un EXCLUSIV!

Stiu, nici mie nu-mi vine sa cred!….

Protejat: Am revenit + 1 mai

Acest articol este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, întroduceţi parola dvs. în casetă de mai jos.

Parolă:

Nicio schimbare

E ciudat ca revin dupa 10 luni sa scriu. Recitesc primele propozitii ale ultimelor 2 post-uri si ce e ciudat e ca nimic nu s-a schimbat. In momentul asta e un sentiment in mine pe care il urasc al dracu de tare si stau tot la biroul meu de acasa, la care n-am mai stat de foarte mult timp. Mai are rost sa continui sa insir cuvinte despre mine ultimelor 10 luni?

Printre fumuri si aere

Printre fumuri si aere. In locuinta noastra boema au loc discutii elevate. Padre vrea din nou sa duca discutia in directia lui. Metoda: se contrazice cu toata lumea. Acuma imi zice sa scriu eu acolo, adica aici, sa va zic sa va duceti pe blogul lui. Blogul lui inseamna niste fotografii. Forografiile lui, nu alte fotografii. Fotografii bune, alb negru, cu atmosfera, mai multe atmosfere, fotografii care canta, vibrand.:) Nu fac misto, chiar sunt bune. Acuma Padre tachineaza.

Intr-o seara vorbeam despre salvarea balenelor de pe peretii paharului din plastic plin cu bere. Si pentru ca nu sunt balene in Marea Neagra, asa ca ajungem sa salvam delfinii de pe peretii paharului din plastic plin cu bere. Berea fiind oceanul, pardon, Marea Neagra. Balenele, respectiv delfinii, erau petele de spuma din interiorul paharului. Am salvat vreo cativa. Sprit ecologic inalt!

Intr-o alta seara ne intrebam daca intr-un tablou din locuinta noastra boema sunt foioase sau conifere. Adica sunt niste copaci pe acolo. Eu cred ca sunt foioase, mai exact frasini, Padre crede ca sunt, evident, conifere, mai exact, molizi. Padre gesticuleaza si exemplifica aratand spre tablou cu un picior de scaun drept aratator. Eu raman la teoria mea. 60 % dintre oamenii care vin pe la noi cred ca sunt molizi.

Cand nu recita, Padre canta „Cand se coc alunele”.

Intr-o seara, lucram la un proiect pentru emisiune. Adica eu nu lucram, numai Padre cu Alex si Minola. Dintr-o data, Alex vede balonase pe ecran. Padre nu vede. Minola nu vede. Vin de pe canapea sa vad daca sunt balonase. Nu erau. Vine si sora-mea din polul opus al canapelei. Nu sunt,ma, balonase, ce dracu! Alex apleaca putin ecranul laptopului. 3 balonase, unul albastru, unul roz si unul portocaliu se ivesc trufase pe ecran….

Intr-o alta seara analizam fazanul impaiat de deasupra unei usi din locuinta noastra boema. Tipul nu mai are vreo 3 pene din coada, aripa stanga ii atarna, iar eu i-am tras odata un ursulet fix in cap si acuma ciocul sau indica podeaua.

Intr-o alta seara, Padre ne-a demonstrat metafizic cum ca 1+1=3. Teoria sta in picioare! Nu pot sa o explic, ca n-am copyright. Are trebui sa incercati!Poate o sa urmeze o parte a 2a.

Pana atunci, instrumentele stau aruncate pe un caiet cu coperti groase, pe care scrie insistent „Gandeste liber!”. Da, maaa, da, nu vezi ca asta fac!!!

Pulitica

Eu nu inteleg de ce toata lumea simte nevoie sa vorbeasca despre politica. Poate pentru ca sunt numai bulangii-cacanari-imbecili pe acolo, poate pentru ca e la moda, poate asa vrei sa ajungi si tu… Vad blogul lui Iliescu, apoi pe cel al sotiei sale (WTF?!). Imi zic: Am murit cumva si am ajuns la balamuc? Dupa aia ma prind: Nu, traiesti doar intr-o lume atat de frumoasa, ca pana si unii ca Iliestii au blog. Damn…Something has got to be wrong!

 Intru pe primul blog care mi se pare mai interesant ( nu spun care); ghici despre ce era post-ul de azi. Exactamente despre politica! Deja ma ia cu indigestii.  Ne place noua asa sa facem din rahat, bici.  Si n-ai ce sa faci.

 Invit la haiducie! Sau macar la bloguri mai (i)luminate!

Nu, nu incerc sa profanez niciun personaj din desenele animate, incerc doar sa destind atmosfera.

Blogagita e o boala contagioasa. Se ia mai ales toamna, cand devii nostalgic si vrei ca toata lumea sa stie cate frunze cad din si pe sufletul tau. Dai sfaturi, lasi comentarii, citesti alte bloguri, ale prietenilor sau al lui Ion Iliescu (glumesc!). Mai pui poze, sa vada lumea ce mandru esti sau cat de tare te poti imbata tu. 

Blogagita a fost creata in laboratoarele americane…nord americane. Aia au nevoie de comunicare pana le iese pe nas! Pana acum, nu s-a gasit antidotul. Doar ca m-a luat si pe mine.

Daca o sa am destule poze frumoase + destule betii la activ + destui aiuriti care sa citeasca ce scriu, very well. Continuam!